În data de 24 iunie 1920 Ferdinand I, Rege al României a decretat, la propunerea Consiliului de ministri înființarea Ministerului Comunicațiilor, care avea în componența sa o Direcțiune a Aviației. Pentru istorici această dată constituie momentul înființării Aviației Civile din România.
Astfel, Decretul nr. 2705 este aprobat prin formula solemnă:
”Ferdinand I,
Prin grația lui Dumnezeu și voință națională,
Rege al României
La toți de față și viitori, sănătate:
Asupra raportului ministrului Nostru secretar de Stat la departamentul comunicațiilor sub no. 37 din 24 iunie 1920,
Având în vedere jurnalul consiliului de ministri no. 1549 din 21 iunie 1920,
Am decretat și decretăm:
Art.1 Se aproba de Noi următorul regulament privitor la organizarea și funcționarea ministerului comunicațiilor.”
Articolul nr.13 al decretului de înfiintare a ministerului comunicațiilor prevede înființarea Direcțiunii Aviației care urma să fie condusă de un director și un subdirector și care aveau drept atribuții: ”înființarea aviației, studii, legi, regulamente convențiuni internaționale inspecțiuni și prevederea timpului”.
Conform aceluiași articol Direcțiunea aviației avea în structură o secție de organizare și o secție tehnică și exploatare.
În același an este promulgată și Legea privind „Înființarea si Exploatarea Liniilor de Navigație Aeriană” și se publică decretul prin care sunt stabilite atribuțiile „Direcțiunii Aviației”. Primul director al Direcțiunii Avației a fost numit prin decret, inginerul Ștefan MIREA (1882 - 1932). Ștefan Mirea a fost secretar general în Ministerul Comunicațiilor, în guvernul generalului Alexandru Averescu (1920-1921). Publicația ”Revista construcțiilor” menționează că Ștefan Mirea ”A fost membru și apoi președinte la Societatea de Științe din București, dar și președinte al Cercului Tehnic al României. In anul 1920 a înființat Direcția Aviației Civile la noul Minister al Comunicațiilor, fiind însărcinat cu organizarea si conducerea ei. Concepția sa și deosebita prevedere l-au determinat să înzestreze Aviația Civilă Română cu cele trei aeroporturi de seamă de atunci: Băneasa, Galați și Chișinău, care stau mărturie pentru indiscutabilele sale merite”.